Godsmack la Arenele Romane,o seara despre muzica si vindecare

Este a treia oara cand savurez un concert Godsmack, este a treia oara cand simt ca ma incarc cu energie de la ei, doar ca acum, fiind atat de aproape de un anumit moment din viata mea, chiar m-au ajutat sa imi bandajez anumite rani sufletesti cu muzica lor.

Tot la arene, dupa 3 ani de pandemie si 3 de cand au poposit ultima data aici, in cort incalzit si avand pe cei de la Grande Fox, Godsmack au transfosrmat o seara obisnuita de octombrie intr-o seara de vis.

Foarte cald inauntru, greu de suportat chiar. Pot spune ca anul acesta cortul a fost pus cam devreme, deoarece vremea de afara este inca calda. Nu am reusit sa stau ca de obicei in fata scenei si am prefererat sa ma pozitionez undeva in spate, aproape de una din iesiri si deci cu un pic de aer. Pacat doar ca de aici nu s-a auzit foarte bine Grande Fox dar Goodsmack au fost teribili.

Grande fox, o trupa tanara originala din Grecia, fresh si energica, foarte bine alesi in deschiderea Godsmack. Nu metal si groove metal este ceea ce canta ei si o fac bine iar pe alocuri parca am simtit si un pic de stonner. Pe piesa “Manganite”,  solistul a coborat in public, iar per total au comunicat bine cu publicul.

Cand am auzit mix.ul Queen in difuzoare stiam ca mai este un pic si Godsmack vor urca pe scena. Simteam emotia publicului la unison cu a mea, simteam energia chiar daca ei inca nu se aflau pe scena, iar cand a inceput piesa When Legend Rise, a inceput si nebunia care a durat aproximativ o ora si jumatate.

Am cantat cu ei aproape toate piesele, de la Awake, la Voodoo sau Under Your Scars si Bulletproof. Am simtit intensitatea Voodoo si am plans la Under Your Scars pentru ca inseamna mult pentru mine si stiu ce inseamna si pentru ei. Under Your Scars a fost dedicata celor cu cicatrici atat fizice cat si emotionale iar Sully Erna a avut un discurs puternic, emotionant, a precizat ca au o fundatie pentru acest gen de personane deoarece s-a saturat sa vada murind inainte de vreme oameni deosebiti.

Tobosarul Shannon Larkin este fantastic (poate unul dintre cei mai buni tobari), un om care pare ca nici nu atinge tobele cateodata si ele totusi il asculta si dau exact acele sunete de care piesa are nevoie. La multe trupe poate ca nici nu il obesrvi pe cel care bate undeva in spate in tobele lui si totusi completeaza perfect trupa dar aici lucrurile se schimba.

Erna a reusit sa ne demonstreze pana la final ca este nu numai o voce si un compozitor bun dar si un chitarist si un tobar de exceptie, un showman desavarsit, un artist complex. Cat de usor s-a trecut de la o piesa la alta, de la un ritm brutal la unul fluid. Piese compuse numai de Erna (care a compus majoritatea pieselor din albumele de debut ale trupei) sau cu ajutorul celorlalti membrii ai trupei, o voce puternica, grava dar foarte clara, riffuri excelent executate, compozitii complexe.

Sully Erna s-a ocupat de conexiunea trupei cu publicul si a facut-o foarte bine. A reusit sa faca spiritele sa se incinga. A cerut de cateva ori ca lumea sa se agite si a reusit asta spre finalul concertului cand s-a incins un circle-pit pe cinste.

Dupa un show cu adevarat exploziv, in care publicul a cantat in forta desi eu mi-am pierdut vocea inca de la “Cryin’ Like a Bitch”, bineinteles ca am avut parte de un bis, si ce bisErna ne-a amintit ca avem album nou în februarie 2023 şi ne-a promis ca sigur va reveni aici pentru un show mai mare si mai bun la final am avut  “I Stand Alone”, pe care Erna s-a dezbracat si s-a dezlantuit spre deliciul publicului

Totul a fost poate prea scurt, nici nu stiu cand a trecut timpul si am plecat acasa.Sper sa nu ii asteptam prea mult sa revina, au promis ca ne vom revedea.

A fost un concert marca Metalhead

Setlist:

1. Mix Master Mike Queen Mega Mix
2. When Legends Rise
3. Keep Away
4. Cryin’ Like a Bitch!!
5. Unforgettable
6. Awake
7. 1000hp
8. Something Different
9. Voodoo
10. Batalla de los tambores
11. Whatever
12. Surrender

13. Encore:
14. Under Your Scars
15. Rocky Mountain Way

16. Bulletproof
17. I Stand Alone

Galerie Foto: Valentin Diaconescu