‘’Caldura mare mon cher’’, ar fi afirmat domnul Caragiale daca s-ar fi preumblat duminica prin Bucuresti.
Dornici de o bere rece, un pic de racoare dar si de ceva muzica, si cum ‘’La Pirati’’, Dynfari & Apa Simbetii anuntau un concert de zile mari, ne-am zis ca ar fi bine sa ne indreptam pasii intra-colo.
A fost prima data cand am mers ‘’La Pirati’’. Acest frate mai mic al clubului din Constanta are deja o reputatie si este un loc primitor unde poti petrece placut o seara de rockareala cu prietenii. Piratii de aici nu ne-au jefuit defel. Preturile la bar sunt mai mult decat acceptabile, atmosfera este simpla si placuta si cel mai dragut lucru este ca toata lumea iti zambeste.
Daca pe terasa era cat de cat racoare, cand s-a dat startul concertului si am coborat in sala, atmosfera s-a cam incins. Incercati sa va inchipuiti ca invitati in propria sufragerie o trupa si 50 de prieteni si nu deschideti geamurile. Rezultatul este o sauna in care totusi ne-am simtit bine si in care majoritatea au rezistat eroic pana la final. Eu una, mai sensibila la caldura am ales la un moment dat, destul de aproape de finalul recitalului islandezilor de la Dynfari, sa ma strecor la bar si sa ascult de acolo restul concertului. Daca in sala sunetul a fost mai mult decat bun, sus in bar s-a auzit chiar ok asa ca nu am pierdut decat atmosfera vibranta a rockerilor care isi fluturau pletele pe ritmuri grele si fredonau pe alocuri (cei care mai aveau glas).
Daca eu nu am rezistat caldurii, trupele au rezistat chiar bine si au cantat in forta, ca si cand nici nu simteau teperatura care crestea de la o clipa la alta. Baietii de la Dynfari chiar au zis la un moment dat ca la noi este extrem de cald comparativ cu temperaturile cu care sunt obisnuiti in Islanda. Si totusi au rezistat, au cantat si au facut un show pe care imi doresc sa-l revad pe o scena mai mare.
Plete in vant (a se vedea ventilator), voce growl si ritmuri puternice. Dynfari a adus tocmai de pe melaguri islandeze un vant fierbinte de black metal nord european care a incins la maxim atmosfera duminica seara.
Considerata una dintre cele mai originale si curajoase formatii tinere de metal extrem din nordul Europei, infiintata ca duo de Johann Örn si Jon Emil si ajunsa in prezent la puternica si momentan perfecta combinatie de cinci instrumentisti, au adus cu ei pasaje instrumentale lungi si grele, o atmosfera densa, incarcata de emotii si ritmuri ce se construiesc incet pana ajung complexe si par sa dispara iar in neant. Fluctuatiile si ondulatiile de montagne russe sunt, cred, cheia succesului lor, fiind ceva deosebit de ceea ce am ascultat pana acum.
Acest prim turmeu European al trupei aduce cu el si o relansare a albumului ‘’Sem skugginn” .
Dupa cum am spus, caldura m-a alungat din fata micutei scene si m-a trimis sa-i ascult spre finalul concertului dintr-o zona ceva mai racoroasa. Noroc cu acustica buna a salii si cu maestrul sunetist al serii (in persoana lui Dima Gabriel- Negative CORE Project) care a facut in asa fel incat sa auzim bine de oriunde ne-am afla. Sincer pentru un concert underground intr-o sala atat de mica, s-a auzit excelent.
Baietii au facut show, au cantat ‘’dumnezeieste’’ daca pot spune asa in contextual in care growri-le nu sunt chiar sunete ivite din rai, si au comunicat bine cu publicul.
Setlist: Svartir Himnar, Myrkrasalir, Sandkorn, Hafsjór, Óreiða, Sem Skugginn, Vegferð I – Ab Terra, Vonleysi
Invitati sa deschida concertul Dynfari de la Bucuresti a fost formatia Apa Sambetii.
De la Foc si Cenusa la Apa Sambetii, de la doom-death metal la blackened death metal, de la o trupa mixta la una totalmente masculina , cu o forta bruta, ritmuri galagioase si dure.
Muzica & headbanging atat pe scena cat si in sala, un solist mic de stat dar cu o voce puternica si forta cat pentru doi ca el si a doua voce a chitaristului Mihai Dinca la fel de grea, chitari ritmate si un sound excelent.
Daca sunetistul a fost bun, de luminist ce sa mai zic. Cele doua reflectoare aflate in sala au fost manevrate cu succes dar si cu urmari de genul ca luministul mai avea un pic si isi luxa cel putin degetele de atata invartit la butoanele care asigurau reglajul luminii (aflat destul de sus pe perete). Dar ca bun coleg si sustinator al ‘’formatiei’’, Flip Brunet (Negative CORE Project) a avut grija ca ai lui prieteni sa se afle tot timpul in lumina reflectoarelor iar jocul luminilor sa faca atmosfera mai interesanta. Multumim pentru initiativa Flip, a fost o idee interesanta.
De bis nu am avut parte dar nu ne putem supara pe ei din doua motive. Primul ar fi caldura in care s-au agitat fara oprire si al doilea faptul ca Mihai Dinca (chitara si voce), sustinea a doua zi admiterea la Politehnica. Sper ca acest concert i-a purtat noroc.
Setlist: Paleocosmos, Intimidare, What the Moon Brings , The Dream of a Mad Arab , Primitive Future, Demiurgul cel Rau , Perpetual Black Second (Meshuggah cover)
A urmat, asa cum Titus ne-a obisnuit, tombola serii, cu premii si din partea clubului de data aceasta, premii consistente pentru rockeri zgomotosi.
Dupa concert am mai ramas la o bere impreuna cu baietii de la Dyftari care ne-au povestit cat de incantati sunt ca se afla pe melaguri romanesti. Am putut deasemenea achizitiona tricourile special create pentru acest turneu dar si albumul ‘’Sem skugginn”.
Cu totii ne-am simtit excelent. Am fost putini, am fost cam aceeasi iubitori de rock care petrec pe la concerte underground (ceea ce e placut deoarece la un moment dat cunosti cam pe toata lumea si devine o seara intre prieteni), dar ne-am distrat si am ascultat ce ne place.
Multumim Titus Constantinescu pentru inca o seara minunata. Multumim La Pirati pentru gazduire si nu in ultimul rand multumim Dyftari si Apa Sambetii pentru concertele grozave pe care le-ati sustinut