Sambata dimineata, am facut o plimbare prin centrul istoric al Brasovului, am luat la pas zonele neglijate, si dupa un pranz rapid, m-am grabit sa ajung repede la Teatrul Sica Alexandrescu, la competitia de scurtmetraje romanesti, “Vladutz Trophy“, care a inceput fara intarziere la ora 15:00.
Am inceput cu scurtmetrajul realizat in regia lui Dorian Boguta, cunoscut si pentru cariera sa de actor in filme de lungmetraj produse in tara noastra.
Kazimir este un parinte, care face minuni ziua si noapte devine un fel de monstru cu ochii rosii.
Mare ghinion pentru cei de langa el pentru ca in noaptea fatidica, cand isi schimba pielea, un cuplu de tineri vin pentru fi martorii unei minuni. Tanara este bolnava si are nevoie de ajutorul lui Kazimir, dar au parte de groaza, in toiul noptii, cand obrazul bisericesc devine cu totul altceva.
Munca regizorului, este cea mai buna monstra de profesionalism din toate cele 6 productii rulate la sectiunea “Vladutz Trophy”. Pentru acest film de scurtmetraj, Dorian Boguta a facut echipa cu actorul Alexandru Papadopol (colegul de platou de la filmul Love Building), si Iulia Verdes.
“Kazimir” face parte dintr-un omnibus. Pe viitor urmeaza sa fie lansat impreuna cu alte doua materiale unite intr-un lungmetraj. Materialul a fost filmat pe timp de noapte in 4 zile consecutive, intr-un sat din Delta Dunarii, si pentru ca Dorian Boguta este actor inte de regizor munca celor din cast-ul “Kazimir” a fost usurata de acest fapt. Conform celor declarate de actrita Iulia Verdes.
Ni se ofera o poveste fantastica, cateva personaje pe care le inteleg numai din context si grai, un subiect controversat (preoti care fac minuni si incantatii), cateva replici amuzante si un final lasat in coada de peste, de acolo din satul lipovenesc unde se intampla actiunea.
A urmat o lucrare a regizorului Oltin Hurezeanu, intitulata “Disparutii”. Ion (Ion Badescu) este un barbat modern care adora sa isi primeasca cunostiintele, prietenii, si familia in locuinta sa pentru a socializa la cafele si bautura. Toate bune si frumoase pana intr-o zi cand oaspetii dispar din senin de pe canapeaua din apartamentul sau.
Ion Badescu ne-a spus ca povestea acestui scurtmetraj este mai lunga decat putem intelege din cele prezentate. Personajul principal este politist de meserie si mare amator de senzatii tari. Fumeaza iarba de fiecare data cand are ocazia si incepe sa creada ca “Disparutii”, au pierit din cauza lui, este ucigas in serie ori creierul ii joaca feste din cauza “regimului” cu droguri usoare.
La sesiunea de intrebari si raspunsuri, pe care am avut-o cu fiecare regizor, producator, sau actor venit sa promoveze scurtmetrajul la care a lucrat, aflam ca Ion avea un prieten (politist), care a filmat evenimentele paranormale si apoi a sters inregistrarea. Din pacate nu s-a filmat si acea parte a povestii.
Pana la final aflam ca Ion avea in canapea o gaura neagra care i-a inghitit toti prietenii. El fost ultima victima, atunci cand toata situatia incepuse sa il afecteze serios.
Personajul lui Ion si peripetiile sale, fac o mica aluzie la politistul Cristian Cioaca, care este suspectat ca “si-a disparut” sotia (Elodia Ghinescu), in 2009.
Urmatorul pe lista este scurtmetrajul regizorului Florina Dumitrache. “Lumina firava” ne prezinta cateva momente din viata unui cuplu de seniori. Victor si Marta locuiesc intr-un apartament vechi la lumina lumanarilor si sunt ingrijorati de nepotul lor care intarzie sa se intoarca acasa.
Nu stim de ce sunt ingrijorati unchii, de ce este intuneric si ce este asa groaznic in spatele usii. Unchiul Victor decide sa isi ia lanterna si sa plece in cautarea unor conserve de mancare. Intr-un alt apartament el este atacat de un…zombie.
Ajunge inapoi la apartamentul sau, si imediat dupa acesta vine si nepotul cu vesti de salvare. Jos ii asteapta o camioneta cu care pot scapa. Unchiul isi convinge sotia si nepotul sa fuga. El, ranit de la muscatura de zombie stie ce il asteapta.
Victor isi roaga nepotul sa il ucida, dar baiatul raspunde ca nu si-a luat pistolul. Ultimele imagini ne arata pe Marta si tanarul nepot care se urca in spatele unei masini de marfa si dispar in tromba.
Bine, filmul face o referinta generala la filmele cu zombie, (Resident Evil, The Walking Dead), facute, in mare parte, dupa ideea clasica: Supravietuitorii trebuie sa fuga prin orice mijloace, si cine este muscat este condamnat la moarte si viata dupa moarte in pielea unei creaturi insetate de sangele celor sanatosi.
O alta semnificatie este data de titlu.“Lumina firava”, lumina care se poate stinge in orice moment, lasand toate creatiile Domnului in intunericul si haosul iadului pe pamant. Un iad creat de acesti zombie care pot in orice moment sa “stinga” umanitatea.
Din pacate nu s-au folosit si alte elemente devenite etalon ale genului horror cu zombie. Avem un singur zombie, scena muscaturii pare mai degraba un sarut fortat urmat de o imbranceala, nimeni nu intrebuinteaza nici cel mai mic instrument contodent, sa nu mai vorbesc de arme de foc.
Si nu avem figuranti care sa joace rolul unor zombie pe strada sau in cladirea de apartamente. Daca toata lumea este cuprinsa, sau prin absurd doar tara noastra, unde sunt toate acele creaturi de care se feresc cele trei personaje.
De ce nu vedem mai multi zombie, putina tavaleala de cinema, putin mai multa spaima si teroare, tipete, lacrimi, si nebunie.
Ajungem la tanarul artist Paul Muresanu, regizorul singurului material de animatie al competitiei.
“Pui de somn” este o trecere din real catre fantastic, din realitate catre lumea visului, lumea subconstientului, manifestat prin culori, miscari, forme, umbre, voci, si sugestii venite direct din mintea artistului.
Nu sunt foarte multe de zis in acest caz. Fiecare spectator intelege altceva, interpreteaza altfel materialul si trage alte concluzie. Abstract este cuvanut de baza, care poate descrie cel mai bine aceasta animatie de scurtmetraj.
Ne-am destins si am putin la scurtmetrajul “Gloria”, o poveste scurta despre un corporatist cazut intr-un joc al sortii din care poate iesi fara loc de munca. Nu din vina sa ci din vina unui angajat. Dupa hotaraste sa il ierte pe cel care a gresit, incep sa i se intampla lucruri stranii.
Deasupra capului ii apare o aureola, stiti voi, acel cerculet auriu sau alb care este pictat deasupra capului in cazul unor Sfinti sau personaje biblice. Toata lumea se uita la corporatistul nostru si nu stie ce sa inteleaga. Este Sfant, inger sau o anomalie stiintifica.
Ingrijorat, personajul se duce la doctor, acesta ii spune ca ar trebui sa isi faca niste analize la cap, sau analize spihologige sa vada ce e cu “radiatia asta electrica” de deasupra capului. A facut o fapta asa de mare ca a devenit sfant peste noapte si trebuie sa scape de aureola.
Sa incerce o injuratura sau o blasfemie, la recomadarea doctorului. Poate scapa de minunea care ii sta desupra capului si il face special printre muritorii de rand…
Anton Groves si Bogdan Orcula au lucrat la regia filmului “LAG”, un thriller diluat fara concluzii sau perspective. O femeie in cada aude un zgomot si crede ca este victima unui agresiuni fizice sau violare de domiciliu, fara sa se arate nimic in acest sens (o miscare, un semn, o reflectie), este un scurt metraj prea scurt in executie pentru gustul meu.
Ultimul scurtmetraj al sectiunii “Vladutz Trophy” este “Sah”. Un film alb-negru, mut, regizat de Claudia Ciocan si Iulia Radu.
Filmul ne prezina in alb si negru doi barbati, in doua perioade ale vietii lor, care joaca sah la o masa amplasata intr-un depozit daramat. Inainte sa se aseze la masa, fata in fata cu oponentul sau, primul personaj este infatisat, in prezent, batran. Cand incepe jocul, el si adversarul se transforma in doi baieti tineri care se infrunta in jocul mintii si strategiei.
“Sah e un film pe care l-am facut noi intr-un loc foarte misto care ne-a placut initial, a fost o experienta interesanta si foarte, foarte rece, filmarile au durat putin, speram ca a iesit ok si ca v-a placut.”
Am profitat de pauza si am intrebat de ce nu au existat dialoguri in film.
“Am pornit cu chestia asta, oarecum, adica nu cred ca fost neaparat o ambitie” ne-a spus Claudia. Colega ei, Iulia Radu a tinut sa completeze raspunsul. “In primul rand a fost filmul meu de imagine. Eu am voit sa fie avansat doar ca exercitiu de imagine.”
Dupa acesta experienta interesanta am decis sa luam o mica pauza inainte sa revenim in sala pentru a viziona filmul “Annabelle”.
Pe cand stateam in holul teatrului, discutand despre scurtmetrajele vizionate, am primit informatii de la organizatori despre concertul Baba Zulla ce urma sa inceapa de la ora 21:00 pe scena teatrului Sica Alexandrescu.
Oganizatorii au postat si un mesaj oficial pe site-ul festivalului “Dracula Film Horror and Fantasy Festival”.
“Din motive independente de noi, concertul Baba Zula, care trebuia sa aiba loc sambata, 4 octombrie, se anuleaza.
In locul concertului, dupa Gala de inchidere, la Teatrul Sica Alexandrescu va fi proiectat filmul castigator al competitiei (intrare 5 lei). Duminica, la ora 13.00, in locul filmului castigator, va fi proiectata animatia “Peter Pan” (SUA, 1953), intrare libera.
Cei care si-au cumparat bilete isi pot recupera banii de la standul de bilete de la Teatrul Sica Alexandrescu.”
De la ora 17:00m in aceeasi locatie, a inceput filmul “Annabelle” SUA 2014. Un film horror despre un cuplu de tineri casatoriti si viata lor linistita care este data peste cap dupa ce sunt atacati de doi satanisti care le intra in casa si invoca un spirit demonic ce va salaslui intr-o papusa de lemn facuta cadou sotiei de curand.
Filmul este facut in regia lui John R. Leonetti cunoscut pentru filmele sale de groaza si fanteziea ca “The Conjuring” (2013), Insidious (2010), Mortal Kombat (1995) si The Mask (1994).
In rolurile principale si secundare ii gasim pe actorii Ward Horton, Annabelle Wallis respectiv Alfre Woodard, Tony Amendola si Brian Howe.
Desi acest film pare a fi o continuare a evenimentelor din “The Conjuring” (Traind printre demoni), povestea prezentata are loc inainte de implicarea sotilor Warren in capturarea si izolarea acestui demon in muzeul amenajat in locuinta din Connecticut.
Esenta acestui film este dorinta si puterea demonului de a pune stapanire pe un trupul unei fiinte, care sa i ofere sufletul. Tanara mama Annabele Wallis ajunge, pana la sfarsit, sa accepte pactul cu demonul inschimbul fiului ei tinut captid de fortele intunericului.
Din fericire, altcineva face acest sacrifiu pentru ea. O mama ramasa fara copil, o vecina care stie puterea demonului si nu se fereste sa moara pentru a-si salva prietena si copilul acesteia. Cum totul are o continuare in filmele de groaza americane, papusa de lemn in acre sta demonul isi gaseste alt proprietar. Probabil ca al doilea film ii va introduce din nou pe sotii Warren in poveste.
Sa vedem si trailer-ul:
[ot-video][/ot-video]
Dupa ce s-a terminat “Annabelle”, o parte din spectatori s-au indrepta spre cinematograful Patria unde am vizionat filmul”Van Helsing”, care incepuse deja de la ora 18:00. A fost o placere sa revad filmul inscris in sectiunea Retro Vision, aniversare de 10 ani.
Unii cineasti si, printre ei, critici de film, considera ca rolul aventurierului Van Helsing, interpretat de Hugh Jackman in 2004, a fost una dintre marile greseli ale actorului australian. Personal eu cred ca a fost unul din filmele sale reusite in ciuda tuturor eforturilor de a se realiza o productie pur comerciala.
In sala mica si intima de la cinema Patria, am asteptat pana la ora 21:00 cand a inceput filmul “Vinyan” (care figura in programul zilei de vineri), inscris la sectiunea Maestrii Europeni ai Ororii, Fabrice du Welz.
O familie de europeni, care locuiesc in Tailanda, este decimata atunci cand, in urma unui moment de panica si confuzie declansat de un tsunami, parintii isi pierd copilul in apele involburate. Dupa cateva luni, cand cei doi se afla la petrecere unei prietene care stragea fonduri pentru copii ramasi orfani in urma viiturii, Jeanne Bellmer (Emmanuelle Béart), jura ca si-a vazut fiul in imaginile filmate intr-un sat din Birmania.
Dupa multe insistente, si piedici puse de sot, Paul Bellmer (Rufus Sewell), ea afla cine a fost ghidul cameramanului si pleaca pe strazi sa il caute pentru a-i oferii bani in schimbul calatoriei catre acele zone ale Birmaniei. Ce doi sunt calauziti de un sarlatan care profita de orice ocazie ca sa le mai fure din bani.
Cautarile nu aduc nici un rezultat. Ei isi descriu fiul si platesc oricat pentru a fi gasit, dar asta nu se intampla prea curand.
Mama este disperata sa isi gasesca fiul, tatal nu crede ca baiatul este in viata in acel sat Birmanez, intre cei doi exista tensiuni, si sentimente de ura. El hotaraste sa intoarca din drum in timp ce ea ii da bani pe ascuns ghidului pentru a continua calatoria.
Ajunsi in satul cu pricina satenii si oamenii din anturajul ghidului, cunoscut ca un soi de mafiot, incearca sa le dea un copil care nu este al lor. Din acel moment starea psihologica a personajelor incepe sa se degradeze rapid.
Intr-un acces de furie, completat de alcool, Paul Bellmer da foc unei colibe, a doua zi copii ramasi orfani deveniti salbatici in padurile Birmaniei incep sa ii raneasca pe cei adulti veniti in sat. Cuplul se rataceste prin padure intr-o incercare frenetica de a-si gasi copilul.
Dupa multe ore fara odihna, masa si adapost Paul isi urmeaza sotia intr-un templu. Nu se mai intampla multe pentru ca acestia sunt incoltiti de acei copii salbatici, deveniti canibali. Femeia este scoasa afara, barbatul o urmeaza.
Aceasta, ajunsa in pragul nebuniei si inconjurata de copii indigeni isi acuza sotul de omor. Un omor inexistent, savarsit asupra copilului care pierise in alte circumstante. Copii il incoltesc si il sfasie dupa care femeia devine una de-a lor, in timp ce este majnita cu noroi si udata de ploile tropicale ale taramului.
“Vinyan” este un film halucinant, cutremurator, ciudat, violent, obsesiv, nebun. De mult timp nu am mai vazut un astfel de film in care nebunia devine normalitate, ratiunea este inlocuita de furie si obsesie, iar speranta este doar un vehicul al mortii.
Mai jos, trailer-ul filmului “Vinyan”:
[ot-video][/ot-video]