Da, chiar asa. Au fost vizionate patru filme din genul Horror, Thriller si Fantasy pe parcursul a 8 ore cu mici pauze intre proiectii. Am inceput la ora 17:00, cu productia americana “Home” (La poarta diavolului), am continuat cu “Aux Yeux des vivants” (Printre cei vii) si “The Canal” (Canalul), la sectiunea competitiei de lung metraje Dracula Trophy.
A urmat filmul “Alleluia“, ultima pelicula a noptii, incadrata la Sectiunea Maestrilor Europeni ai Ororii, la aceasta editie, dedicata regizorului belgian Fabrice du Wellz.
In randurile de mai jos voi incerca sa fac o recenzie de substanta pentru fiecare dintre cele patru filme alese de cineastii implicati in proiectul Dracula Film Horror and Fantasy Festival.
Intr-o zi potrivita de 2 octombrie am revenit in fata la Teatrul Sica Alexandrescu, un loc cu care ne-am familiarizat in ziua precedenta, si am stat la o discutie scurta cu bloggeri, jurnalisti, pasionati de filme si localnici curiosi.
Cortina s-a tras la perete, luminile au fost stinse, usile au fost inchise, semn ca avea sa inceapa distractia.
Am inceput cu “Home”/ At the Devil’s Door (La poarta diavolului), o productie SUA 2014, regizata de Nicholas McCarthy, cu Ava Acres, Arshad Aslam si Jan Broberg in rolurile principale.
In acele 91 de minute pline de thriller si suspans, toate cele 3 personaje feminine bat la poarta diavolului de fiecare data cand se duc in casa afurisita, ca ursii teleghidati de la balci.
Nu stiu exact de ce toate personajele sunt persoane de sex feminin cu varste cuprinse intre 15 si 35 de ani. Poate ca regizorul a vrut sa bata fin un apropos grosolan.
Filmul nu face rabat de la reteta clasica a unui horror american. Sunt prezente toate acele elemente, care fac din aceasta productie o alta piesa de serie, numai buna de pus in cinemateca personala.
Avem un personaj inocent care nu stie in ce situatie sinistra se baga, avem doua surori cu relatie complicata, avem o casa bantuita si un spirit malefic. Ca de obicei, cineva pleaca, altcineva se muta in casa, apoi o crima si alta crima, si tot asa, pana la final cand povestea se incheie surprinzator.
A trecut o ora si jumatate de horror, dar nu trebuia sa ne facem griji pentru ca primul a fost usor de digerat, ca un aperitiv.
De la ora 19:00, am revenit in sala teatrului sa vedem filmul “Aux jeaux des vivantes” (Printre cei vii). Un Horror de 90 de minute, o incercare reusita a francezilor de a arata ca au si ei baieti bolnavi care pot baga spaima in copii si adulti.
Un thriller cu copii facut sa ii sperie pe adulti. Sa ii sperie de moarte, cand vad copii ciomagiti, luati la pumni, impuscati, gazatisi lasati sa moara in circumstante absurde.
Violenta teribila a ucigasului dezbracat, sangele rece cu care intra in casele oamenilor si masacreaza familii intregi, lipsa unui personaj pozitiv care sa echilibreze balanta, si politistii mistocari din oras (care umplu minutele degeaba), duce actiunea catre fantezie, horror si absurditati scenaristice.
Cu toatea acestea, dupa tot ce s-a vazut si simtit, filmul si-a indeplinit scopul. Atat pentru pasionatii genului horror cat si pentru publicul de toate varstele care vede acest film pentru prima data.
Sa dam un zece pentru actori, un zece pentru regie, un 9 pentru coloana sonora si un 8 cu indulgenta pentru scene fortate de creatie si numarul mare de victime, intentionate sau colaterale.
Inca o pauza de 15 minute si am revenit pe scaune sa vedem “The Canal” (Canalul), o productie irlandeza din 2014, regizata de Ivan Kavanagh cu Rupert Evans, Antonia Campbell-Hughes si Steve Oram in rolurile principale.
Cineastul irlandez prezent la Dracula Film: Horror and Fantasy Festival, care a vorbit despre film,inainte de proiectie, a tinut sa mentioneze ca “filmul horror fantastic trece printr-o faza a genului, un totul este cu supranatural, case cu fantome, zombie.”
Spunea aceste idei in contextul actual, cand exista multe productii cu idei si executii asemenatoare. Un exemplu bun ar fi “Annabelle” (care va fi proiectat, in avanpremiera, sambata, 4 oct, in cadrul festivalului), “The Conjuring”, dar si productii mai vechi, clasice, care au inspirat si influentat acest gen, cum ar fi “The Haunting” (1963), al lui Robert Wise.
“Canalul” este un film irlandez, parte din noul val de productii filmate si executate in acea parte a Regatului Unit. Inainte de “Canalul”, a fost “Citadel” (Citadela), proiectat acum doi, in premiera, la Festivalul Tribeca, in New York.
Un aspect important la acest film este inspiratia, sau daca vreti, asemanarea cu productia lui Wise din anii ’60, “The Haunting”, facut dupa un scenariu scris de Nelson Gidding si Shirley Jackson autoarea romanului, “The Haunting of a Hill House”.
“The Canal”, se distinge prin executia coloanei sonore, sound design-ul.
Intradevar, sunetul ne-a bagat in sperieti in cea de-a doua noapte la Dracula Festival, unde am vizionat poate cel mai consistent material din toate cele patru filme rulate consecutiv, incepand cu ora 17:00, pana tarziu in noapte.
Mai jos, trailler-ul filmului “The Canal”:
De la ora 23:00, fara prea multe pregatiri, ne-am asezat din nou pe locurile noastre pentru a viziona filmul “Alleluia” (2014), incadrat la Sectiunea Maestrilor Europeni ai Ororii, dedicata regizorului belgian Fabrice du Wellz.
Gloria este o productie franceza, regizata de Fabrice du Wellz, cu Lola Dueñas si Laurent Lucas in rolurile principale.
Manipulata de Michel (Laurent Lucas), un gigolo batran dintr-un oras francez, Gloria (Lola Dueñas), o femeie intre doua varste ramasa vaduva de mult timp, mama unei fetite de 12 ani si angajata la morga unui spital din apropiere decide sa continuie relatia cu barbatul care a mintit-o.
Ea se indragosteste de Michel si pleaca de acasa impreuna cu acesta, intrand fara remuscare in jocurile murdare pe care acesta le face femeilor singure pentru a le lua banii si averea sub pretextul iubirii si casatoriei.
Filmul prezinta o poveste tulburatoare despre o femeie indragostita care se schimba radical, intr-o continuitate perfecta, o tranzitie sblima si, in acelasi timp, radicala de la timiditate si singuratate, la iubire, gelozie si crima.
Gloria incepe sa ucida femeile pe care Michel incearca sa le pacaleasca, detasarea emotionala si indemarile profesiei ies la suprafata si o ajuta sa scape de coprpurile celor morti numai pentru a merge mai departe alaturi de barbatul iubit.
Fiecare femeie omorata de Gloria din gelozie le intareste relatia si ii face sa mearga mai departe in calatoria lor facuta pentru bani si iubire.
Michel nu este un criminal, dar este la fel de vinovat pentru atrocitatile fmeii pe care a adus-o in viata lui. O femeie slaba transformata de farmecele si incantatiile sale intr-un om fara constiita, un criminal nebun fara control sau remuscare.
Filmul este bazat pe intamplarile asemanatoare ale cuplului de criminali in serie Raymond Fernandez si Martha Beck care au ucis mai multe persoane intre anii 1947-1949 pe teritoriul Statelor Unite. Ei au cunoscuti sub numele de “The Lonely Hearts Killers” (Ucigasii inimilor singuratice), dupa agentia matrimoniala in care postau anunturi si racolau victime.
In 2006 a fost produsa o ecranizare dupa evenimnetele petrecute in anii ’40. Filmul este regizat de Todd Robinson, cu Jared Leto si Salma Hayek in rolurile lui Ray Fernandez, respectiv Martha Beck. John Travolta si James Gandolfini intrepreteza ei doi detectivi (Elmer Robinson, Charles Hilderbrandt), care i-au capturat pe criminali la sfarsitul anilor ’40.
Pentru cei pasionati de filme horror si fantasy, care au dorit sa ia o mica pauza de la arta cinematografica pentru a se delecta cu muzica usoara, de la ora 20:00, in Club Rockstadt, trupa Luna Amara a sustinut un concert pentru fanii din Brasov.
Mai jos, trailer-ul filmului “Alleluia”: