Super-comedia “Desculț în parc“, de Neil Simon, în regia lui Ștefan Bănică, se va juca luni, 15 iunie, ora 19:30, la Teatrul de pe Lipscani.

Cu peste 20 de reprezentații în stagiunea 2014-2015, în mai multe teatre și săli ale sindicatelor din țară, “Desculț în parc” este un spectacol spumos, plin de culoare, care înfățișează problemele de viață ale unor oameni care se confruntă cu situații din cele mai diverse, pline de haz: mutatul într-un nou apartament al unor tineri proaspat căsătoriți, vizite neanuntațe ale soacrei, vecini “exotici” etc., toți acestia completând un tablou pitoresc, plin de bună dispoziție.

Distribuția spectacolului este formată din actorii Ștefan Bănică, Diana Cavallioti, Răzvan Vasilescu, Ileana Cernat, Șerban Georgevici.

Biletele se achiziționează online de pe www.vandbilete.ro, www.bilete.ro, www.blt.ro , dar și de la casieria Teatrului de pe Lipscani.

Un spectacol de teatru arde timp de o oră sau două sau trei pentru tine, spectatorul, apoi nu mai ai nici o posibilitate să te întâlnești cu el.

Comedia romantică Desculț în parc este cea mai celebră piesă a lui Neil Simon, având 1530 de reprezentații pe Broadway în perioada 1963-1967.

Ștefan Bănică semnează regia spectacolului și este personajul principal masculin din piesă – avocatul Paul Bratter, preocupat în permanență de munca sa și mult prea puțin de tânăra sa soție, Corie Bratter ( interpretată de Diana Cavallioti), care este într-o vervă permanentă de a le fi bine.

În povestea lor intervine mama-soacră (Ileana Cernat), femeie delicată, dar hotărâtă, vecinul cel misterios care vine pe fereastră, Victor Velasco (Răzvan Vasilescu), și reparatorul de telefoane (Șerban Georgevici), care intervine în acțiunea spectacolului în momente deloc prielnice.

Ștefan Bănică: “În toată țara am fost cu acest spectacol. De fiecare dată a fost punct ochit, punct lovit, în sensul că acesta e un spectacol de la care spectatorii trebuie sa plece binedispusi si cred ca am reusit acest lucru de fiecare data. Comedia bulevardieră presupune o rigurozitate foarte mare.

Unii spun că e un gen ușor. Eu cred că nu e deloc ușor. Este un gen care îi solicită actorului o elasticitate mare a mijloacelor de interpretare, dar îi permite și o dedublare în care actorul poate „comenta” personajul. Cu cât personajele se iau mai în serios, cu atât conflictul dramaturgic este mai bine pus în valoare pe scenă.” (interviu realizat de Judy Florescu)