Continuarea serialului Game of Thrones in cel de-al 4-lea sezon, cu razboinici insetati de putere, cu noroi pe ochi, scene de dragoste si planuri secrete ne arata inca odata ce afacere profitabila au facut cei de la HBO, dupa ce au reusit sa isi faca loc in grila de programe TV, si pe site-uri de film accesate de publicul cinefil.
Povestea serialului este inspirata din primul volum, intitulat: Game of Thrones al seriei de romane A Song of Ice and Fire, scrisa de autorul american George R.R. Martin, in 1991.
Dar, numarul mare al celor care urmaresc versiunea ecranizata a romanului este doar o parte din strategia de marketing ce poate aduce profituri mari, in televiziune. Varietatea personajelor, cavalerii in armuri dintate, domnisoarele neajutorate cu sanii stransi in corsete stramte si dragoni importanti din basme, sunt creatii fictionale greu de “vandut”, publicului matur.
Vince Gillian, producator si scenarist pentru filme si seriale ca: Hancock (2008) si The X-Files (1993), a vandut serialul Breaking Bad (2008), catre cei de la AMC, cu o singura fraza. Mai mult sau mai putin adevarat, acesta a declarat: “Mr. Chips becomes Scarface” (Domnul Chips devine Scarface).
Goodbye, Mr. Chips este un roman scris in anii `30 de James Hilton. In centrul actiunii este un profesor mediocru din secolul al XIX-lea, care reuseste sa isi schimbe stilul de a preda si disciplina dupa ce cunoaste o femeie de care se indragosteste.
Scarface nu mai are nevoie de nici o prezentare. Povestea personajului interpretat de Al Pacino in 1983, este acel ingredient interesant, strecurat de scenarist (alaturi de Mr. Chips), pentru o combinatie de succes in dezvoltarea personajului Walter White din serialul Breaking Bad.
Altii au vazut Game of Thrones o combinatie intre serialul The Sopranos (1999) si filmele de gen capa si spada, devenind un “Soprano cu sabii”.
Faptul ca scenaristii au creat serialul intr-o lume mitica, in Europa Evului Mediu, a fost un risc calculat de producatorul David Beniorff, si colegul acestuia, D.B. Weiss, care au avut o viziune clara asupra proiectului si au anticipat succesul serialului Game of Thrones.
Cei doi doi au fost destul de inteligenti incat sa adauge un amestec de actiune si sex, pentru a fi pe placul unei categorii de public cat mai diversificat. Totusi, scenele cu sange si sfarcuri din Game of Thrones nu justifica succesul rapid, observat pe retelele de socializare.
Poate ca Game of Thrones are succes datorita abordarii cinematografiei de moda veche, cand personajele se foloseau de o sabie si un cal pentru a-si rezolva probleme. Fara detalii istorice, conspiratii trecatoare, comploturi celebre, manipulari complicate, iscoade si alte tactici, plictisitoare si greu de urmarit.
In serialul Game of Thrones apar elemente ce fac trimitere la filmul din 1938: The Adventures of Robin Hood, cat si la serialul din 1994, cu uimitoarea Lucy Lawless in rolul Printesei razboinice Xena.
Un alt atu, al serialului american, difuzat de HBO, este laitmotivul actiunii reprezentat prin instictul uman de supravietuire. Personajele nu trebuie sa sfarseasca cu capul taiat sau mancat, asa cum s-ar putea intampla in The Walking Dead (2010), un alt serial de succes produs de AMC, cu acelasi laitmotiv al instinctului de supravietuire.