Am luat din nou parte la un mega concert in Quantic. De data aceasta, marca Rockstadt, concert care au adus pe aceeasi scena doua trupe mari de metal, foarte indragite pe la noi, Moonspell si Dark Tranquillity. In deschiderea lor, a urcat pe scena, o trupa mai mititica dar cu un suflu foarte proaspat, germanii de la Hiraes.
Din pacate n-am apucat sa ascult decat ultimile doua piese Hiraes dar a fost suficient sa prind vocea puternica a Brittei Görtz, printre riffuri puternice si acorduri interesante de death melodic.
Concetul a fost sold out. Ca de fiecare data cand vin ei pe la noi, sala a fost arhiplina. Atat partughezii de la Moonspell cat si suedezii de la Dark Tranquillity, reusesc sa adune public entuziast sa ii vada si sa ii asculte. Eu una ii ascult de fiecare data cu placere. Am luat parte la destul de multe concerte ale celor doua formatii si tin sa spun ca show-urile lor nu m-au dezamagit pana acum.
Dar sa revenim la Moonspell, ca ei au urmat pe scena. Au inceput cu Opium si au revarsat apoi in rafala numai piese bune. Asa cum ma si asteptam finalul a fost fulminant cu Vampiria, Alma Maters si Full Moon Madness.
Moonspell este formatia etalon a scenei metal portugheze, fiind si una dintre cele mai importante prezente ale gothic metalului international. Moonspell este recunoscuta pentru forta emanata in cadrul showurilor live, forta la care am fost si noi martori in aceasta seara.
Chiar daca vocea lui Fernando a sunat la fel ca de obicei, perfect, cu acel ton pe care il poti asculta si pe album, mi-a lipsit teatralitatea lui, joaca lui de pe scena care nu a mai fost atat de dramatica ca altadata si sincer, fara plete si cu mustata, parca nu mai este el, dar acesta este noul Fernando.
Greu de descris in cuvinte atmosfera creeata de trupa si public. Publicul ii sorbea din priviri, cuvintele curgeau de pe buzele rockerilor ce cantau impreuna cu Fernando Ribeiro & CO, era o unitate de suflete si voci cum rar iti este dat sa auzi. Dar asa e la un concert Moonspell, o legatura muzicala deosebita. Prestatia a fost ireprosabila, sunetul execelent, publicul a fost in priza de la primele acorduri pana la final. Fernando stie sa comunice cu publicul si sa isi arate sentimentele si emotiile. Solourile de chitara impresioneaza in genere orice inima mai sensibila iar jocurile de lumini nu au facut altceva decat sa intregeasca atmosfera.
Dark Tranquillity au promovat in acesta seara noul lor album, Endtime Signals, dar, asa cum ne-au anuntat de la inceput, au cantat atat piese noi cat si piese vechi, si chiar si o piesa care nu a mai fost cantata de peste 10 de ani in concerte, Damage Done.
Au reusit inca o data sa ne demonstreze ca sunt o legenda a genului, ca show-ul lor este intradevar unul deosebit atat ca sound cat si vizual. Dark Tranquillity imbina agresivitatea anumitor riffuri cu claritatea vocii lui Mikael, muzica lor fiind melancolica si agresiva în același timp, iar vocalistul Mikael Stanne captiveaza mereu publicul cu interpretarea sa intensa, dar sincera. Dark Tranquillity a cucerit întreaga sala iar Stanne, vizibil miscat de primirea calduroasa a publicului din Romania, s-a hranit cu energia lui, oferind o performanța plina de pasiune de la inceput pana la sfarsit.
Proiecțiile pe ecranul din spatele trupei au adaugat un mare plus la experiența captivanta a intregului show Dark Tranquillity .
Piese precum „Unforgivable” și „Misery’s Crown” au facut o trecere de la death metal brutal coplesitor, la elementele melodice, inaltatoare, care îi fac sa iasa in evidenta. „Phantom Days”, a fost un alt punct culminant al setului, din punctul meu de vedere, atunci cand si clapa s-a facut auzita si eter.
Mikael Stannea fost un adevarat frontman, a cantat cat mai aproape de public, pe boxe dar de data aceasta nu a mai ajuns pe gardul, iar pe final mi-a lipsit cum facea el crowdsurfing spre bucuria publicului, dar poate data viitoare. Au iesit in schimb dupa la o bere cu fanii, pentru ca sunt apropiati de fanii lor si stiu ca o baie de public este binevenita. S-au facut poze, s-au dat autografe, un concert cu final fericit.
Merch a fost destul dar cred ca un pic cam piperat. Ceea ce mi-a placut, a fost ca ambele trupe mari au adus vinilurile deja semnate sa nu te mai chinui tu sa ii astepti sa apara ca poate..poate reusesti sa capeti un autograf. Sunetul a fost de la ok in sus, primele piese Moonspell s-au auzit un pic distorsionat, mai ales in spatele clubului, dar pe parcurs lucrurile s-au reglat iar la Dark T lucrurile au fost la superlativ. Luminile au ajutat si ele la crearea unei atmosfere dark specifica atat genului cat si celor doua trupe.
O seara frumoasa de joi, cu miros de inceput timpuriu de vara. O seara cu muzici bune, beri si prieteni, o seara perfecta in Quantic.