Titlul original: How To Marry A Marquis
Traducerea: Andreea Radu
Editura: Miron
Număr pagini: 367
Ea încearcă să urmeze toate regulile…..El îşi face propriile reguli
Anglia 1815
“Cum să te căsătoreşti cu un marchiz” este genul de carte uşoară, care te relaxează. Este o carte pe care eu am asemănat-o cu siropul de trandafiri. Dulce, parfumată, dar în acelaşi timp la fel de apreciată ca şi delicatul sirop. De ce spun aceste lucruri, pentru că, deşi pare o dulcegărie, cartea te face să îţi zboare mintea într-o altă perioadă, pe care nu ai trăit-o, dar pe care ţi-ai dori să o descoperi. Cum ar fi fost viaţa ta în anii 1800? Tu, cel/cea de acum cu mentalitate pe care o ai, să te gândeşti dacă te-ai fi suspus unor reguli rigide, unor standarde, unor judecăţi. Citind această carte, eu, mi-am pus întrebarea asta. Mi se pare că în acea perioada femeile nu avea prea multe opţiuni, trăiau într-o lume în care bărbaţii fac regulile, societatea era la mare preţ de judecată. Doamne, perioada este frumoasă, cu baluri, rochii elegante şi fastuoase, dar femeia….
În romanul de faţă, avem un personaj feminin, care îşi caută un soţ, NU ORICE SOŢ, ci un marchiz, un bărbat bogat care să o poată întreţine pe ea şi fraţii ei. Să-l găsească, să-l atragă, trebuie să urmeze nişte reguli, destul de tâmpitele dacă mă întrebaţi pe mine.
Elizabeth Hotchkiss are trei fraţi mai mici de crescut şi ştie că singura soluţie să le ofere un trai mai bun este să se căsătorească cu un domn bogat. Este disperată, nu şi-a imaginat niciodată că poate ajunge într-o astfel de situaţie, dar după moartea părinţilor traiul lor a devenit din ce în ce mai greu. În ultimii cinci ani şi-a dedicat timpul creşterii fratilor ei, a strâns punga cât a putut, lucrează să câştige bănuţii de pâine. Nu a plecat din micuţa comunitate, nu a avut tangenţă cu înalta societate, nu a frecventat acele fastuoase baluri, acolo unde ai posbilitatea să îţi găseşti un soţ. De fapt, nici nu ştie cum să cucerească un bărbat, mai ales unul bogat. Când îşi punea mai multe întrebări, ce să facă în privinţa asta, găseşte din întâmplare un exemplar din “Cum să te măriţi cu un marchiz” în biblioteca doamnei pentru care lucrează. În prima faza este convinsă că, cineva vrea să facă o farsă, dar în acelaşi timp un ghid de seductie pare a fi lucrul cel mai potrivit. Nu ar deranja pe nimeni dacă ar arunca o privire. Se simte ca o mică hoaţă când ascunde cărticică sub pelerină şi pleacă cu ea acasă.
James Sidwell, marchizul de Riverdale, este chemat să o salveze pe mătuşa sa din ghearele cuiva care o şantajează. James a lucrat ca spion pentru Coroană, şi era omul potrivit. În afară de asta avea disperată nevoie de o misiune. El, tipul activ se plictisise de baluri şi de mame care îi aruncau în braţe progeniturile. Misiunea pe care mătuşa lui i-o încredinţează vine turnată ca o mănuşă pentru el. Dar să poată duce la bun sfârşit misiunea trebuie să se deghizeze în administrator de moşie. Aşa putea cerceta cel mai bine cazul. Principala lui suspectă este însoţitoarea mătuşii sale, Elizabeth.
Este intrigat de însoţitoarea tânăra, de regulile ei, de felul ei de-a fi şi după ce află ce are de gând, se oferă să o ajute să îşi găsească un soţ, permiţându-i să îşi încerce puterile de seducţie pe el.
Totul devine un fel de joc frumos, până când James îşi dă seama că tânăra inocentă se dovedeşte a fi pricepută, şi că există o singură regulă ce trebuie respectată din noianul acela de tâmpenii pe care le citea ea. Trebuia să se căsătorească cu un marchiz, -cu el.
Dar în faţa ei, el era administrator, un bărbat atrăgător, dar fără bani. Cum ar putea să îi spună cine este cu adevărat, fără să nu o piardă.
Mi-a plăcut cartea, şi pe lângă tachinările dintre cei doi, lady Danbury (mătuşa) este o mare figură, o mare farsoare, iar motanul Malcom este cel mai mare figurant. Ah, şi să nu uit de tufele de trandafiri…au spini….înţeapă…acolo unde nu prea îţi doreşti …
“Mai presus de orice ascultă-ţi inima. Când te măriţi cu un marchiz sau un administrator de moşie (sau cu amândoi) să fie pentru totdeauna. Trebuie să-ţi urmezi inima şi să nu uiţi niciodată că iubirea este cel mai de preţ cadou. Banii şi statutul sunt substitute sărăcăcioase pentru o îmbrăţişare caldă şi tandră şi puţine lucruri sunt mai satisfăcătoare pe lumea asta decât bucuria de-a iubi şi de-a fi iubită la rândul tău.“
Această regulă poate fi aplicată şi pentru noi cei de astăzi. Ţineţi cont de ea şi puteţi fi iubiţi până la ultima răsuflare şi o eternitate după aceea …