Adrian Naidin aduce pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti una dintre cele mai valoroase compoziții jazz imaginate în maiestuoasa umbră a Măiastrei Maria Tănase: spectacolul “Pân’la rai” explorează teme vechi, valoroase și profunde, în cea mai pură cheie a jazz-ului european contemporan.
Veţi auzi “Ciuleandra”, “Mărioara de la Gorj”şi multe alte refrene de suflet, așa cum nu au mai fost cântate vreodată! Spectacolul va avea loc pe 16 octombrie de la ora 20.00, la Sala Studio. Bilete la casa de bilete a Teatrului Naţional, şi online pe startickets.ro, bilete.ro, mystage.ro şi blt.ro.
Conceptul ce onorează fabuloasa moştenire muzicală a Mariei Tănase include refrene ale Măiastrei, redefinite contemporan într-un excelent experiment acustic condus de violoncelistul Adrian Naidin. Proiectul aplaudat deja pe scene prestigioase şi inclus pe coloana sonoră a unui film internaţional aspirant la Oscar, spectacolul “Pân’la rai” ajunge în premieră pe scena Naţionalului bucureştean, după ce a fost prezentat cu casa închisă în teatrele și filarmonicile din țară.
Strălucitor în partiturile clasice, plin de forță și har în folclor, Adrian Naidin l-a inspirat pe regizorul grec Mihalis Kakogiannis, iar muzicianul leton Mischa Maisky, supranumit “Paganini al violoncelului”, îl numără printre cei mai talentați dintre ucenicii săi.
La lansarea proiectului “Pân’la rai,” au fost prezenți reprezentanții echipei care a realizat filmul independent “The Necessary Death of Charlie Countryman“ – o producție de suflet al americanului Shia LaBeof, film care a intrat în cursa pentru Oscar în 2014. Seduși de Mărioara de la Gorj, înnebuniți de ritmul sacadat al Ciuleandrei și mângâiați de doinele șoptite, producătorii de la Voltage Production şi Bona Fide Productions au inclus “cânticele” imaginate de Adrian Naidin pe coloana sonoră a filmului “The Necessary Death of Charlie Countryman”
“Violoncelistul Adrian Naidin e un tăvălug, un vârtej, un bulgăre de foc … muzica clocotește în el, are un neastâmpăr de Ariel, e ca un om-orchestră, cântă în același timp mai multe cântece și povestește ce cântă, făcând educație muzicală publicului, ca un rapsod sui-generis.
Vocea lui frumoasă, pe care ar invidia-o orice cântăreț de operă, nu este doar o voce naturală, este o voce cultivată, extrordinar de rafinată, iar esența acestui artist este Poezia. Îl cântă ca nimeni altul pe Nichita Stănescu, dar și pe alți poeți. Dincolo de toate, Adrian Naidin se cântă mai ales pe sine…” (Jurnalul Bucureștiului)
Mărioara de la Gorj, strălucitoare în straie contemporane, își recapătă focul într-un amestec de tradițional și avangardă strunit de arcușul lui Adrian Naidin. Îi sporește frumusețea pianistul Sorin Zlat, singurul român premiat în cei 30 de ani de prestigioasă istorie a celui mai important concurs de jazz din Statele Unite, The Great American Jazz Piano Competition.
Iar percuțiile lui Gabriel Bălașa, delicate sau prăvălite în rafale, îi adaugă sens și mistere. Ține ritmul Eugen Amarandei, unul dintre cei mai tehnici și mai inspirați dintre contrabasiștii României. Cu rădăcini adânci în filonul tradițional românesc, artiștii dialoghează și interferează, trecând prinpropriile experiențe și întâlniri muzicale, pentru a se regăsi în cele mai interesante zone ale jazz-ului actual european.”