Chiar imi era dor de baietii de la Cargo. In ultimii ani nu prea am reusit sa ma intersectez cu ei din diferite motive, dar in aceasta seara fierbinte de final de iunie am reusit sa ii revad.
De ceva ani, clubul Quantic, reuseste sa gazduiasca unele dintre cele mai bune concerte indoor din Bucuresti. Berea rece curge, sala are o sonorizare foarte buna , terasa este incapatoare iar noi ne simtim mereu ca acasa.
Pe 27 iunie a fost Cargo. Aproximativ la orele 20, baietii au urcat pe scena si au deschis concertul cu piesa Ielele. Ma uitam in jur cu placere vazand atatea fete noi, chipuri tinere care au venit la un concert Cargo. Poate si noul chitarist, David Cristian, cel care il inlocuieste pe regretatul Adi Barar are un cuvant de spus, sau poate doar muzica?. Oricum nu conteaza. Sala a fost destul de plina , atmosfera calda si vibranta si am cantat pana nu mi-am mai simtit corzile vocale.
Noul chitarist al trupei Cargo are o legatura de suflet cu regretatul Adi Barar. S-a indragostit de chitara datorita lui, Adi fiind profesorul lui de chitara de cand avea David 13 ani. Nu mai zic nimic de faptul ca seamana leit cu Barar, parul lung, ochelarii rotunzi ,dar mai mult de atat, are gesturi si o atitudine similara. Debutul lui David în Cargo a avut loc vara lui 2021 la festivalul Mentor Rock Gathering de la Brezoi, organizat în memoria lui Adi Barar.
Cum a fost concertul? Asa cum este de fiecare data un concert Cargo. Lumea a cantat tot timpul, bratele s-au fluturat in aer, s-au aplaudat momentele de solo, s-au aplaudat piesele, s-a scandat Cargo. Cum au cantat? Asa cum o fac de fiecare data, cu pasiune. Au transmis tuturor o particica din ei, ne-au energizat, ne-au facut sa ne simtim mai mult decat minunat.
Am putut asculta printre altele:Ziua Vraitoarelor, Nu Pot Trai Fara Tine, Ploaia, Aproape De Voi, Doi Pasi, Anarhia, Nu Mai Am Tigari (la care s-au aruncat multe tigari pe scena) , Nu Ma Lasa Sa-mi Fie Dor, Mama (la care, ca de obicei, am plans) sau Ploaia, cand intreaga piesa a fost mai mult cantata de public, cu mici momente de ajutor din partea lui Igrisan. Adi ”Baciu’‘ ne-a cam lasat sa ne facem de cap si sa cantam cat ne tineau vocile si plamanii.
Artisti de exceptie, au demostrat inca o data ca pot face ceva minunat, ca au muzica in sange si ca raman una dintre cele mai iubite formatii rock romanesti.
Nu mai vroiam sa-i lasam sa plece, mai vroiam. Asa ca s-au intors pentru inca doua melodii. De fapt nici nu au apucat sa iasa de pe scena si publicul a inceput sa scandeze..bis..bis. Dar asa este la Cargo. Concertele par prea scurte, momentele energice presarate cu cele de suflet se intrepatrund atat de bine si armonios ca treci de la vis si fericire la melancolie in cateva momente. Sufletul lor este al nostru atunci cand ne canta ….cu noi, pentru noi.
Ne-au invitat deasemenea si pe 6 decembrie la Arenele Romane la concertul ce aniverseaza 10 ani de la primul show Noaptea Vrajitoarelor.
Tin mine un moment de acum foarte multi ani. Dupa un concert Cargo am intrat timida sa le cer o poza si un autograf, usor retinuta de faptul ca oamenii tocmai isi cantasera sufletul pe scena si banuind ca sunt obositi, dar indemnata de oamenii care asteptau nerabdatori un semn ca ar putea obtine o vorba, un autograf sau o fotografie, am indraznit. Am facut si eu o poza cu Baciul, i-am multumit pentru ce mi-a oferit si l-am intrebat vazandu-l cum isi savura berea linistit, de unde au atata energie? Caci eu ma simteam stoarsa…iar el m-a privit cu niste ochi calzi si mi-a replicat “Dar nu stii? De la voi, ma. De aia voi sunteti obositi acum “ .
Multumesc Cargo pentru acest concert. Multumesc pentru amintiri. Multumesc pentru ca existati.
Foto: Anca Ilnițchi