Titlul original: Disclaimer
Traducerea: Ioana Socolescu
Editura: Trei
Număr de pagini: 330
Înainte de a se dedica scrisului, Renée Knight a realizat documentare de artă pentru BBC şi a semnat scenarii de film şi televiziune. În 2013 a absolvit cursul Writing a Novel de la Faber Academy.
“Avertisment dozează suspansul psihologic uimitor de bine: exact aşa arată thrillerul perfect.” — Lee Child.
“Un debut remarcabil, care aminteşte prin atmosferă de “Înainte să adorm”, şi care se bucură deja de un succes internaţional, Avertisment vorbeşte despre o femeie bântuită de secrete, despre dorinţa mistuitoare de răzbunare şi preţul dureros pe care trebuie să-l plătim dacă încercăm să ascundem adevărul.”
Orice asemănare cu persoane în viaţă sau decedate este pur întâmplătoare…..
Ce-ai face dacă ai descoperi că în cartea pe care o citeşti e vorba despre tine?
Avertisment este un thriller psihologic care te ţine în alertă până spre final. Autoarea reuşeşte să se joace cu mintea cititorului. Eşti prins la fel ca şi eroina principală într-un vârtej de teroare psihică. Pe tot parcursul cărţii până aproape de final nu prea ştii ce să mai crezi, nu ştii cine are dreptate, nu ştii de partea cui să fii.
Cartea este structurată în capitole alternative, unele din perspectiva celui care terorizează -în cazul de faţă profesorul Stephen- celelalte din perspectiva celei care este terorizată –Catherine Ravenscroft. Fiecare are povestea lui demnă de luat în seamă şi nu prea şti cu cine să empatizezi, asta pentru că durerea vine din două planuri diferite. Secretul cel terifiant este relatat de ambele părţi, acelaşi secret, cu acelaşi numitor comun, dar spre final realizezi că nimic din ceea ce ai crezut până atunci nu reflectă adevărul curat. Autoarea reuşeşte prin acest stil să te ţină încordat, să vrei să ştii mai mult, deşi ai senzaţia că ai aflat marele secret şi poţi emite judecaţi. Ciudat, să îţi dai seama la final că nu te aşteptai la acel deznodământ şi să îţi ceri scuze tacit că ai judecat greşit.
Această carte este genul “acela” care interacţionează cu cititorul. Autoarea reuşeşte să te atragă în caruselul naraţiunii şi să participi ca martor, judecător, bărbat, femeie, mamă, tânăr-bătrân.
De remarcat- ştim de la bun început cu cine ne confruntăm, nu este un mister, misterul este însă secretul.
Cele două personaje marcante sunt amândouă urmărite de un trecut, încercând fiecare să acţioneze aşa cum crede mai bine, unul încercând să se răzbune, celălalt încercând să păstreze un secret.
Găsirea unui roman misterios, apărut de nicăieri în casă ei, o aruncă pe Catherine într-un vârtej de teroare psihică şi într-un coşmar real. Ceea ce este scris în carte pare a fi povestea ei care a tinut-o ascunsă timp de 20 de ani. Este ostateca unui secret pe care a crezut că nu îl cunoaşte decât o singură persoană -şi aceea moartă.
Deşi pare ficţiune, romanul numit “Străinul desăvârşit“, aduce în prim plan şi în cele mai mici detalii ziua în care Catherine a devenit prizoniera unui secret teribil. Rememorând totul, lumea ei se prăbuşeşte, ştie că va putea să piardă soţ, copil, respect. Dar îşi dă seama că nu poate să mai trăiască uitându-se mereu peste umăr, şi este hotărâtă să-l înfrunte, atât pe cel care a scris romanul cât şi propriul secret cu orice risc.
„Un necunoscut a pus cartea pe noptieră. Cu grijă. Nu a deranjat niciun obiect de la locul lui. Pe partea ei de pat. Ştiuse pe ce parte a patului doarme. A aranjat totul aşa încât să pară că ea însăşi pusese cartea acolo. Gândurile i se îngrămădesc unele peste altele şi se strivesc între ele până când devin chinuitoare şi dureroase. Vinul şi neliniştea sunt o combinaţie periculoasă. Ar trebui să înveţe deja că nu e bine să amestece otrăvurile. Îşi ia în mâini capul care o doare. În ultimele zile o doare constant. Închide ochii şi vede soarele alb şi arzător de pe coperta. Cum naiba a ajuns cartea asta în casă ei?“
Şi cel care a scris romanul, Stephen, are un singur ţel: să o facă să sufere, aşa cum a suferit el şi familia lui, să o demaşte şi să o ducă către distrugere. Plasează romanul în casă ei, îl trimite fiului lui Catherine, o urmăreşte în permanentă, are şi poze care sunt extrem de convingătoare, şi în final marea lovitură-trimite romanul soţului ei.
Vor deveni amândoi, atât Catherine cât şi Stephen, obsedaţi în anumite momente de planurile lor.
Acest joc de-a şoarecele şi pisica, o aduce pe Catherine în pragul colapsului psihic. Are momente când vede ochii hidoşi ai trecutului care o urmăresc, simte că cineva este pe urmele ei, simte că viaţa ei se năruie, dar mai ales se gândeşte la soţul şi fiul ei.
Asistăm la acest joc mare parte din carte şi înclinăm balanţa către fiecare, dar spre final îţi dai seama că te-ai înşelat, şi acum poţi şti cu cine să empatizezi. Suspect este că, vei empatiza şi cu cel care a vrut să facă rău. De ce? Veţi descoperi!
Cum se termină toată această teroare? Care este terifiantul secret? Cum vor reacţiona soţul şi fiul lui Catherine când vor afla? Ce curs va urma viata ei? Va reuşi să mergă mai departe sau va claca?
Bulversant, tulburător, puţin obositor, dar asta ţine de mine nu de carte in sine, pentru că nu îmi plac capitolele trecut-prezent, mă ameţesc, dar cartea este bine scrisă mai ales pentru un roman de debut.
Va pun şi vouă întrebarea care mi-a dat de gândit.
Ce-ai face dacă ai descoperi că în cartea pe care o citeşti e vorba despre tine?
Răspunsul meu: Bine că nu am un secret de care să fiu terorizată, dar dacă aş avea, oare aş avea puterea să merg mai departe? Aş trăi într-o teroare cum a trăit Catherine? Las totul la voia întâmplării ? Aş lupta cu orice risc? Ce alegere fac? Nu ştiu cum aş reacţiona. Voi cum aţi reacţiona?
8 puncte/10