Artmania Festival 2024 2 zile de muzica, veselie si bere rece

Daca anul trecut nu am ajuns la nici un festival rock in vara, anul acesta am reusit sa ajung macar la Artmania. De 10 ani incoace, traditia era sa mergem intai aici si apoi la Rockstadt Extreme Fest, sa ne intalnim cu totii si sa petrecem mai bine de o saptamana pe ritmuri din cele mai diverse. Am ajuns de joi seara in Sibiu. Am vrut sa fiu odihnita vineri cand incepea nebunia din Piata Mare si deabea asteptam sa imi revad prietenii.

26 si 27 iulie au reprezentat doua doze serioase de rock, bere si voie buna.Vineri, prima zi de Artmania a inceput in  jur de ora 19 si am avut pe cele doua scene trupe pentru toate gusturile. Am avut merch mult si pentru toti, zona de relaxare si bere rece cata vroiai. Mai era ceva de citit de la carturesti si de mancat niste burgeri, tot ce aveam nevoie sa ne simtim bine in orele de concerte din Piata Mare a Sibiului.

Pe langa muzica am avut si arta, intrari la muzee pe baza bratarii Artmania si o multime de activitati pentru toate varstele si gusturile. Anul acesta am ales sa vizitez Muzeul Satului  Astra si sa ma mai plimb prin imprejurimi.

Startul  Artmania 2024 a fost dat pe scena mare de catre The Flower Kings , o trupa suedeza de rock progresiv aflata pentru prima data in Romania. Stiu pe cineva care a venit aici, la Sibiu special pentru ei si care se plimba mult dupa trupe atunci cand ii plac cu adevarat. Mi-au placut si mie. Mi-a placut muzica lor calda, calma, vocea clara si ritmul crescendo. Vizual au fost altfel. Cu vesminte ce ne aduc aminte de anii 70, sound si aspect old school  au fost foarte buni si potriviti in deschiderea festivalului Artmania.

Ne mutam la scena mica, denumita Voice of People unde sibienii de la Alpha Q ,pe care i-am mai vazut pe scena si in Bucuresti, se pregatesc sa faca ce stiu ei mai bine..sa cante. Abordeaza un gen clasic de metal alternativ, modern, un alternative Multi-Metal cum zic ei, o dovada a diversitatii influentelor si stilurilor muzicale. Desi experimenteaza si isi cauta stilul, suna promitator. Vocea e clara si puternica, riffuri avem, ritm avem. Bafta.

Igorrr urmeaza pe scena mare. Si de aici incepe de fapt seara cu nebunia de sunete ce inseamna Igorrr, o combinatie interesanta de  black metal, electronic, baroc si breakcore, o voce care duce atat clean cat si growl , o muzica mult prea grea pentru urechile mele, dar care dupa lumea adunata in fata scenei, place. Francezii au facut atmosfera si partea teatrala a lor, costumele si jocurile de lumini au intregit foarte bine conceptul lor muzical.

Lavina este o trupa de metal progresiv din Serbia de care nu am auzit pana acum. O trupa tanara, infiintata in 2020, energica dar care nu a avut foarte mult lipici la publicul de la Artmania. Poate data viitoare, sau poate toti asteptau cu nerabdare trupa ce avea sa urce in curand pe scena mare, ultima trupa a serii, Satirycon.

Norvegienii sunt cunoscuti pe la noi, iubiti, asteptati. Marea de oameni adunata in fata scenei, cu mainile ridicate in aer si oamenii care le scandau numele..o nebunie.

Si am avut black metal cu influențe medievale, dark si atmosferic, forta si energie la superlativ. Mult mai melodici decat te-ai astepta la o astfel de trupa, cu un sound clar si riffuri puternice de black metal, cu treceri bruste de la un ton melodios la unul brutal, cu o prezenta scenica extrem de activa. Sunt pentru a doua in Romania iar Satyr a comunicat foarte bine cu publicul de la Artmania, a cantat cu ei, a povestit iar noi am itrat in atmosfera muzicii lor.

Prima seara sa incheiat frumos, in forta.

A doua zi am fugit devreme in locatie sa prind un tricou cu Korn. Trupa pentru care probabil au venit majoritatea celor aflati in cea de-a doua seara in Piata Mare din Sibiu, trupa care a adunat aici aproximativ  8500 de oameni fara ai mai pune la socoteala pe cei care au stat in afara gardului si au privit si ascultat de departe.

Si ne-am plimbat un pic, am respirat aerul acestui oras superb si am asteptat sa se deschida oficial portile celei de-a doua zi de festival. In jur de ora 17 prima trupa a urcat pe scena mica, Awake The Demons., cu un metal destul de melodic si foarte energici in mare parte datorita tineretii membrilor trupei. Sunt la inceput dar suna promitator iar vocea solistei pare ca se regaseste mai mult in genul clasic, curat, decat in cel growl dar cine stie cum va suna data viitoare.

Tot pe scena Voice Of The People au urmat bucurestenii de la Taine, o trupa cu multi ani de experienta si cu care am cochetat inca de prin facultate. Sunetul a fost excelent, Andi a comunicat bine cu publicul destul de numeros iar piesa „Dark Days Of Our Lives”,a fost si de data aceasta in playlist si dedicata prietenilor care si-au pierdut viata in incendiul din clubul Colectiv de acum 9 ani.. O trupa cu un sound mereu actual, energie si schimnari impresionante de ritm ce ramane mult timp undeva in suflet.

Pe Scena mare seara a inceput cu  Borknagar, vikingi  pe care i-am mai vazut live la Rockstadt in 2016 si de atunci mi-au ramas in suflet. Din pacate primele cuvinte adresate publicului au fost Hello you gipsy fucks ! si multi am crezut ca nu am auzit bine dar asa a fost. A doua zi s-au cerut oficial scuze dar tot nu intelegem de ce au ales se ne salute asa.

Sunt una din cele mai de succes exponente muzicale ale Norvegiei, cu un sound ce face parca legatura intre muzica si natura, black metal cu ingrediente folk metal, pasaje progresive, totul intr-o nota aparte. Energia lor este molipsitoare si lasand la o parte inceputul si faptul ca sunetul nu a fost la ei foarte bun, piesele si ritmul a inundat publicul trimitandu-l la visare printre zei, vikingi si lupte. Sunt mereu pusi pe glume si vorbesc cu publicul incercand sa faca o conexiune cat mai buna cu ei. Muzica a fost vibranta, ne-au cantat atat piese vechi cat si piese mai noi  si sincer nu ma mai satur sa ii ascult live.

Spiritbox au parut plictisiti inca de la inceput. Sincer nu ii stiam si nici nu le-am inteles muzica dar asta nu inseamna ca poate data vitoare cand vin nu am sa le mai dau o sansa. Sunetul le-a cam jucat feste iar solista Courtney LaPlante cu un amestec de voci   growl, clean, opera pe mine nu m-a prins in mreje. Publicul tanar in schimb parea entuziasmat, stiau verusile pieselor si agitatia a fost maxima in fata scenei. Trupa promovează cel mai recent album: The Fear of Fear, cel de-al patrulea album ce a fost lansat la sfarsitul anului 2023.

Si finalul a fost dat de catre trupa californiana Korn, trupa pe care am mai avut placerea sa o vad la Bucuresti in  2015 si pe care imi doresc sa ii revad iar si iar…pana cena ma intoxic de Korn si imi iese muzica lor prin toti porii.

O mare de maini ridicate in aer, mii de suflete scandau numele unei formatii legenda atunci cand, dupa o mica pauza, pe scena mare a aparut Jonathan Davis si a lui trupa pe acordurile piesei  Rotting in Vain.

Deoarece sunetul in fata scenei era cam tare si distorsiona cuvintele, am preferat sa ma retrag spre mijlocul pietei si sa vad show-ul de mai departe. Si a fost minunat.

Eu nu ii stiu de aproape 30 de ani dar de vreo 20 tot ii ascult. I-am descoperit dintr-o intamplare asa cum am mai descoperit cateva trupe, citind o carte si urmarind apoi filmul facut dupa aceasta si anume ‘’Regina Damnatilor’’ in care Davis a fost vocea vampirului Lestat. De atunci au ramas printre preferatii mei.

In 1994 cand lua fiinta trupa Korn iar Kurt Cobain ne parasea, sfarsitul grunge-ului a insemnat inceputul numetalului. Korn scot in 1994 primul lor albumul ‘’Korn’’, un album de metal cu un pic de funk, hip-hop si ceva thrash metal. Totusi cel mai de success a fost ‘’Follow the Leader’’ din 1998. Acum, dupa 30 de ani, Korn si ‘’Korn’’ au ajuns si la Sibiu.

Nu au lipsit celebrele piese Falling Away From Me , Twist , Right now si bineînțeles Freak on a Leash , single cu care trupa a încheiat concertul din Piața Mare. Am avut parte si de A.D.I.D.A.S. dupa care a inceput nebunia, de drum solo inainte de Blind  dar si de 4 piese la encore.

Jonathan Davis a fost un semi-zeu in pantaloni Adidas si voce de tunet iar restul trupei au fost intr-o uniune perfecta, compacta, complexa, adevarati instumentisti cu experienta iar James “Munky” Shaffer a dat din dreaduri cat a putut de tare. Bassul si atitudinea de bad-ass a lui Fieldy m-a facut sa uit o perioada de Davis si sa urmaresc fascinata cum se misca acest om mic de stat dar cu o forta si o energie greu egalabila, poate doar de Ray care a batut demential la tobe iar la un moment dat am crezut ca ii vor zbura cinelele.

”The Bitch”, celebrul stativ a lui Davis a fost si el prezent pe scena in a doua parte a show-lui iar aparitia lui a fost urmata de un nou val de urale din partea publicului.

Am cantat la unison cam toate piesele, le-am demonstrat ca stim Korn, ca iubim Korn, ca stim cum sa facem fata unui astfel de concert, unei astfel de trupe. Am sarit impreuna cu ei, am scandat si am aplaudat si bineinteles am ramas fara voce dar oboseala de peste zi s-a evaporat ca prin farmec iar energia baietilor din California s-a propagat in multime inca de la primele acorduri. Singurul regret este sa nu au avut parte de mai mult spatiu. Puteau lejer sa umple un stadion si asta si merita.

Toata lumea era Korn, simtea Korn, canta Korn. De la public la staff la agenti de paza si la oamenii din Sibiu adunati in afara zonei de festival..toti simteau muzica Korn curgand prin vene. , Iar spre surpriza publicului au existat doua piese din repertoriul Queen si Metallica , We will rock you si One .Ecranul paravan din spatele scenei acre la un moment dat s-a transformat in cusca in jurul trupei a fost deasemenea de un mare efect.

Piesa cu piesa, refren cu refren , timpul a trecut repede si ne-am trezit ca show-ul Korn s-a terminat, ca seara s-a terminat, sa Artmania 2024 a luat sfarsit.

A fost si ziua 3 undeva in curtea muzeului, intr-un spatiu mic, intim, unde trupe precum Alternosfera,  Denorm sau Revolter au cantat publicului ramas la Sibiu.

A fost o editie mai altfel dar nu neaparat in sensul rau. A fost un nou prilej de a vedea trupe bune si de a descoperi muzica noua. A fost o noua ocazie sa ne intalnim la o vorba si o bere intr-un oras deosebit. Ne revedem la anul.

Galerie Foto: Theodor Tudose – day 1

– day 2