Sambata, clubul Control din Bucuresti a gazduit un eveniment ceva mai deosebit.
Sositi tocmai din tara cangurilor, cinci baieti veseli si nonconformisti s-au gandit sa ne cante ceva, pentru ca, au auzit ei, romanii sunt oameni deschisi noutatilor si iubitori de muzica buna.
Sincer, pana acum putin timp nu auzisem de ei, iar conceptul de ‘ASTRAL SPACE CORE’ imi era complet strain. Dar cum numele trupei inseamna ‘’Adevar’’, am vrut sa aflu care este adevarul lor.
Am ajuns cam devreme in club. Era gol, baietii isi aranjau instrumentele. Daca tot aveam ceva timp la dispozitie pana la inceperea concertului am indraznit sa intru in vorba cu ei. Am descoperit niste suflete calde, cu mult simt al umorului si extrem de entuziasmati ca se afla in Romania. Am povestit cate ceva, ei despre turneu, despre albumul lor de debut ‘To the Edge of Time’ dar si cate un pic despre ei, oamenii din spatele instrumentelor, noi despre romani, Romania, muzica in general.
Incet, incet, clubul a inceput sa se anime si baietii de la Alithia au urcat pe scena, cam pe la ora 22.30. Ce a urmat este greu de descris, mai bine de o ora ei s-au jucat cu noi, cu mintile si sufletele noastre si desi eram familiarizata cu albumul, live a fost altceva.
Au inceput alene, cu cateva acorduri molatice de clape si cateva atingeri de chitara iar ritmul a crescut treptat pana la dimensiunile unei tornade apocaliptice.
Energia cu care canta baietii astia este greu de egalat. Eu stiu doar cateva formatii care se pot lauda ca pot rupe scena in doua, la propriu. Daca te uitai bine la ei (asta daca ii puteai urmari), pareau ca intra intr-o transa atunci cand canta. Lumea e doar a lor atunci, universul vorbeste cu ei iar ei transpun in muzica vorbele lui. Forte ale naturii pareau ca iau cu asalt incaperea atunci cand tuna o toba sau fulgera o chitara.
Nu suna nici a progresiv, nici post-rock nici metal. Sunt putin din toate si chiar daca nu au solouri de chitara iar vocea lui John are inflexiuni mai deosebite, suna bine.
Cel mai nou in echipa, elementul exotic al trupei, este Jeff. Un percutionist carismatic si foarte pasionat, care isi ataca instrumentele si le face sa sune altfel decat te-ai astepta. Daca mai adaugam si faptul ca are si voce, avem un artist intreg care desi pare atat de diferit de restul trupei, se integreaza perfect atunci cand ii asculti ca intreg.
Tibor la bass este in alta lume cand canta, o lume in care incearca sa ne atraga si pe noi, iar impreuna cu clapele si ritmul nebun impus de Danny te prind ca intr-un vortex si te invart pana ametesti.
Concertul lor nu este alcatuit din melodii, este alcatuit din sunete, culoare si viata. Muzica lor este o stare de spirit, emotie si empatie. Reusesc sa uneasca suflete si sa trezeasca din amorteala pe oricine.
Daca la inceput am spus ca eram putini in sala, cand am privit o clipa in jurul meu, sala era aproape plina si lumea inca mai venea. Priveam cum pe usa apare cate o persoana, atrasa probabil de sunetele care mai reuseau din cand in cand sa scape si sa mai prinda pe cate cineva in mreje. Veneau ca atrasi de un magnet sau mai bine spus, purtati pe acordurile muzicii lor.
Muzica lor este un mix al personalitatilor si pasiunilor lor. Muzica lor este dragoste, explorare. Ne vorbesc despre depasirea limitelor, despre imaginatie, minti deschise si ne spun ca totul este posibil atunci cand vrem cu adevarat.
Si adca e sa spun ‘’adevarul’’ pana la capat, ne-au acaparat. Ne-au conectat, ne-au facut sa dansam si sa vibram la unison. Ne-au daruit energie si ne-au ajutat sa descoperim emotiile si doritele lor.
Nu sunt o trupa comerciala, sunt o trupa cu iz psihedelic, cu melodii in esenta sentimentale si mesaje calde. Sunt o comuniune de ganduri, oameni frumosi, talentati si iubitori de frumos.
Au vrut sa invete cateva cuvinte in romana si i-am ajutat bucurosi iar noi ne-am dorit amintiri cu ei si am primit.
Se pare ca le-a placut sa cante romanilor. Noi i-am primit curiosi si doritori de nou si le-am urmarit entuziasti evolutia scenica. Ne-am hranit cu energie, ne-am molipsit de veselia lor, le-am zambit pentru ca si ei ne zambeau, i-am aclamat pentru ca au meritat.
Au promis ca vor reveni curand. Poate vor avea o scena mai mare unde sa se desfasoare in voie. Noi ii asteptam, sa ne delectam din nou cu muzica lor, sa mai furam un pic din energia si veselia lor. Au fost ca o gura de aer proaspat intr-o lume prea poluata de comercial.
Si daca nu ati fost acolo, gustati un pic din ce fac ei urmarind interesantul videoclip al piesei Thirteen Revelations, un imn astral din viitor, dupa cum isi descriu ei insisi muzica.
http://www.youtube.com/watch?v=2lbmq0RLi20
Setlist: Thirteen Revelations, Tribulations Rise, WTFJ, The Vail, Satelited, Here I Am, Sacrifice.