Alexandra Usurelu – Simfonie in alb la Teatrul National

Un concert Alexandra Usurelu la inceput de an este atat o traditie pe la noi in ultimii ani cat si un eveniment care nu trebuie ratat si daca tot a ajuns la al treilea sa speram ca traditia se va continua si in anii urmatori.

A fost asa cum ma asteptam, o sala plina, Teatrul National a gazduit doua concerte sold-out al unei tanare cu voce de inger ce aduna alaturi de sufletul ei frumos oameni care isi doresc sa se simta simplu, fericiti.

“Am sa fiu eu casa ta“ si-a numit Alexandra acest concert si noi ne-am simtit ca acasa.
24 de instrumentisti, o simfonie in alb, mai multe cantece de pe al doilea album al sau, ce urmeaza a fi lansat anul viitor, dar si cantece de pe deja cunoscutul ,,La capatul lumii,, si lumea a fredonat in surdina, a fost un murmur general ce nu deranja ci era la unison cu suava voce a Alexandrei.

Concertele Alexandrei Usurelu sunt un sistem complex de nuante, un amalgam de oameni si instrumente dar si de emotii si trari. 19 muzicieni din Muse Orchestra, condusi de Tiberiu Oprea, aranjamentele muzicale scrise de Bobby Stoica, grupul de percutie Drum Joy, invitatii si surprize. La ea acasa pe scena, Alexandra inalta triluri in eter. Concertul a tinut o ora si jumatate in care aproape iti ti respiratia ca sa nu pierzi ceva, in care oamenii se hranesc cu muzica ei, cu energia pe care o degaja din intreaga fiinta.

Narcisa Suciu și Alex Musat (vocea Romaniei), au fost invitatii Alexandrei in aceasta seara. Alaturi de fiecare a cantat doua piese iar Narcisa Suciu a venit special in tara pentru aceste doua concerte. La una dintre piesele interpretate cu Narcisa, Alexadra a indemnat publicul sa filmeze si sa dea mai departe cantecul celor ramasi acasa, sa transmita emotia la cat mai multi oameni si publicul s-a conformat iar sala s-a umplut de licuricii telefoanelor mobile.

”Ai dat aripi gandirii, avant inchipuirii, muzica ta a patruns in sufletul meu cu delicatete..”, scria cineva pe pagina evenimentului dupa concert si mare dreptate are. Concertul Alexandrei Usurelul este emotie si caldura, puritate si apropiere. Te face sa te simti unul cu ea si cu toate, toti uniti intr-un singur suflet ce asculta prelegere despre iubire. Priveam in jur si vedeam lacrimi si zambete. Publicului ii citeai emotia pe chip.

„Ceva se-ntamplă cu noi”, piesa mea preferata pe care o canta alaturi de Mircea Vintila, a rasunat suav spre sfarsitul concertului si a fost murmurat de zeci de voci ce tremurau emotionate.

Alexandra este in primul rand naturala, feminina si emotiva. Ne impartaseste trairile, comunica cu noi prin gesturi si cant, ne imbratiseaza calduros, ne povesteste din viata si asa te simti si mai aproape de sufletul ei curat. Pur, o simfonie in alb a emotiilor, este cred, ideea ce descrie cel mai bine conceptul intregului concert.

”Cântecele au o particularitate, ceea ce cânt este compus ținând cont de personalitatea mea. Nu sunt scrise să sune ”ca cineva” anume. Prin muzică, eu caut mereu să fiu aproape de oameni și de lumea lor interioară. Cred că muzica are puterea de a-ți accesa cele mai adânci sentimente, de a lumina umbre, iar eu asta sper, că ceea ce cânt aprinde în oameni veioze de spart întunericul.” spune Alexandra intr-un interviu si dupa ce o asculti ii dai dreptate.

Pentru mine a fost primul concert live Alexandra Usurelu, dar sigur nu va fi ultimul. M-a impresionat vocea, insa si omul Alexandra. Modul cum interactioneaza cu oamenii si usurinta ei de a transmite emotii. Se simte ca scena este a doua ei casa, iar publicul familia si prietenii ei cei mai buni.

Pregateste un nou album si ne-am delectat cu cateva piese noi luni seara. Astept sa mai ascult un album pe repeat, asa cum am ascutat si “La capatul lumii”.

Setlist: ”Acesta-i sufletul meu, Cand zambesti (acustic), Mai bine in doi, Ramai gandul cel dintai, Suflet, rămâi Pur, Fuga Pamantului, Tie, Campuri Aurii, Teama (cu Narcisa Suciu), Doi Straini, Ceva se intampla cu noi, Am sa fiu eu casa ta, Radio ascultabil, Pretul corect, La capatul lumii, Cântec de mers mai departe.”

Bis: Balada pentru o minune, Am sa fiu eu casa ta

Foto: Paul Voicu