A apărut un număr nou al revistei academice“Close up”(nr 1/2020) editată de UNATC cu sprijinul Uniunii Cineaştilor din România.
Conţinutul său este caracterizat astfel de Dana Duma, editorul (alături de Anca Ioniţă) ediţiei :”Noua noastră ediţie a revistei ‘Close up’, scrisă şi publicată în vremuri de pandemie, este în principal dedicată diversităţii în cinema. În primul rând celebrăm animaţia, acel “alt cinema”, atât de superficial cunoscut, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la lansarea primului film românesc de animaţie, Păcală în lună (1920), scurtmetrajul semnat de Aurel Petrescu. Două articole ale ediţiei sunt dedicate animaţiei, “Tropul mâinii animatorului în animaţia românească” de Valeriu Căliman, dedicat în principal lui Ion Popescu Gopo, primul cineast roman care a câştigat un Premiu Palme d`Or la Cannes, şi textul Dorinei Pricop “Fair Use şi basmele lui Disney”, care analizează conceptul fair use, mai exact felul în care parodiile şi pastişele sunt autorizate să folosească părţi din opere binecunoscute fără acordul deţinătorilor de drepturi, pentru a critica clişeele.
Această ediţie duce mai departe eforturile noastre de analiza tendinţele majore cinematograful românesc. Articolele deidicate acestei preocupări constante a contributorilor noştri sunt ilustrat de textele “Atmosfera epocii interbelice a satului românesc în filmele Moromeţii şi Moromeţii 2 de Stere Gulea” semnat de Smaranda Cristina Sterian. Profilul cinematografului românesc este completat de recenziile unor noi cărţi publicate în ultimul an despre diferite aspect ale cinema-ului naţional, precum “Filmul tranziţiei: Contribuţii la critica cinemaului românesc a anilor 1990”de Andrei Gorzo şi Gabriela Filippi, “Romanian Cinema Inside Out: Insights on Film Culture and Politics” de Irina Trocan, sau ‘Balkan Cinema and the Great Wars: Our Story” (editori Adrian Silvan Ionescu, Marian Ţuţui şi Savaş Arsalan)”.
Diversitatea în cinema este abordată şi de lucrarea lui Siniša Dragin consacrată influenţei reciproce dintre documentar şi ficţiune, sau “cinemaului minoritar”investigat de Liri Chapelan, sau în textul Flaviei Dima despre home movies, incluse frecvent în alte forme
de cinema. Noi tendinţe în cinema (definite mai bine ca “spreadable content”) cu o influenţă socială uriaşă, sunt analizate de Irina Trocan în textul “Analog, digital, computaţional. Reîncarnarea unor imagini politizate.”
Un sumar atractiv al acestei reviste academice dedicate în principal noilor tendinţe în cinema şi media.