Cunoscut si apreciat om de radio…bifat. Indragit solist de muzica rock…bifat. Bun prieten…bifat si am putea continua la nesfarsit.
Cel care astazi mai adauga o frunzulita ruginie de toamna in copacul vietii este Alin ”Coiotul” Dinca, solistul trupei Trooper.
Oras incarcat de istorie, Targoviste. Aici este locul unde viitorul solist al trupei ”Trooper” a facut primele vocalize intr-o zi de toamna, 16 septembrie 1980.
Din copilaria lui nu stiu prea multe asa ca nu am ce nazbatii sa va povestesc. Pot doar sa scriu o amintire pe care a povestit-o fanilor intr-o zi : Pe vremea mea, in ziua de 1 iunie, mergeam cu toata scoala in parcul Chindia (din Targoviste) si desenam pe asfalt. Indiferent ca stiai sau nu, trebuia sa desenezi ceva in patratica alocata tie! :))) Atunci credeam ca este oribil. Acum… nu mai cred. Cine ma ia la un desen pe asfalt? Au mai fost dati cand am cantat cu scoala… au fost cele mai penibile momente din viata mea. Cantam si tineam in brate tot felul de baloane si cubulete din plastic. :))) Ma ascundeam mereu in ultimul rand ca sa scap de rusine! Acum as merge fericit in fata scenei”.
Comunitatea rock il iubeste dar oare din ce comunitati facea parte ”coiotu”?
Intr-un interviu acordat revistei ”We Love Târgovişte” , Alin relateaza plin de umorul si simplitatea care il caracterizeaza:
‘‘In 1990, dupa Revolutie, am descoperit prima “comunitate” in care ma regaseam. Aveam 10 ani si in Romania aparusera gumele cu surprize. Putina lume poate intelege acum cat de “bolnavi” eram atunci noi, copiii, dupa o guma cu surpiza. Erau rare, scumpe si nesanatoase. Asa ca parintii incercau sa ne tina departe. Insa am invins. Tocmai pentru ca eram o comunitate. O prima comunitate in viata mea. Colectionarii de surprize. Aveam sute. Unii copii aveau mii. Se faceau schimburi, se jucau jocuri unde puteai pierde sau castiga cantitati serioase de surprize. Devenisera un fel de moneda oficiala a copilariei. Cu surprize puteai cumpara orice. Puteai obtine postere rare, sau chiar haine.”
”Cea de-a doua comunitate peste care am dat a fost cea a proprietarilor de caini. Tot dupa Revolutie, toata lumea voia caine in apartament. In cartierul unde locuiam eu (micro 5) toti aveau caine rasa dalmatian. Cateii purtau nume de firme. Intrasera pe TV reclamele (extrem de interesante pentru noi) cu aparatura electronica. Asa ca atunci cand mergeai afara se auzea peste tot: “Sony”, “Sanyo”, “Nei”, “Akai” etc. Extrem de amuzant si atunci, si acum. M-am apropiat de comunitatea asta si, desi nu aveam un caine, petreceam mult timp cu oamenii. Toti citeau carti, fiecare stia tehnici de dresaj, insa cateii saracii erau unul mai prost ca altul.”
”O alta minunata comunitate in care am ajuns a fost cea a biciclistilor. Aici deja se schimba problema. Eram un fel de grup organizat, ceva in genul unui club. A fost o perioada foarte frumoasa numai ca s-a stins repede. Pustanii deja incepeau sa fie interesati de lucruri noi “la moda” si asfel renuntau la pasiuni vechi pentru pasiuni noi. Era imediat dupa Revolutie si noutatile erau la tot pasul. Ma bucur sa vad ca dupa muuulti ani, aceste grupuri au reaparut in Targovsite si sunt chiar numeroase. Bicicletele nu au mai fost la moda multa vreme printre pustani.”
”Dupa toate aceste comunitati am descoperit rockul. Si povestea asta nu s-a terminat. Comunitatea rockerilor din Targoviste a fost mereu o comunitate importanta. Lumea ii stia insa nu i-a cunoscut niciodata. Si din pacate lucrul asta este valabil si in ziua de astazi. Daca cineva avea curiozitatea sa arunce un ochi in grupul asta primitor, putea sa descopere poeti, muzicieni, actori, jurnalisti, olimpici etc. Se faceau schimburi de caste (nu existau CD-uri), daca cineva avea o caseta video… era seful tuturor.”
Am si eu o amintire din copilarie din orasul lui natal. Acolo, la turnul chindiei, am fost facuta pioniera acum…cati anii nu conteaza….
Dar sa revenim la personajul nostru.
Daca tot a descoperit comunitatea rock s-a gandit sa infiinteze o trupa. Astfel apare ”Trooper”.
Octombrie 1995. Alin , fratele lui Aurelian (cunoscut acum si drept Balaurul desi pleata care i-a adus porecla a disparut acum cativa ani) si alti trei prieteni (Oscar, Popa si John) se vedeau în fiecare zi şi într-o zi le-a venit ideea. Restul este istorie. Numele trupei l-au ales după o piesă a formaţiei Iron Maiden.
Intre 1997 si 2000 grupul organizeaza anual in Targoviste un festival de muzica rock si de atunci cu multa munca au ajuns sus iar fanii ( si credeti-ma pe cuvant ca sunt multi) ii urmeaza peste tot. Cunosc oameni care intr-un singur an vad aproape toate concertele lor si nu se plictisesc niciodata (in categoria asta intru si eu chiar daca nu merg chiar la toate desi as vrea).
Au cantat in deschiderea unor mari formatii precum : Rotting Christ, Sepultura, W.A.S.P, Prodigy, The Cult, Rasmus , Iron Maiden, Judas Priest, Whitesnake, Scorpions, Manowar, Nazareth, sau Guardian Blind .
Anul acesta isi serbeaza majoratul in muzica. 18 ani in care a cantat, ne-a incantat, a impartit zambete, trairi cu noi toti . Lanseaza un nou album ”Atmosfera” care stiu ca va placea foarte mult fanilor si nu numai.
”Nu mi-a plăcut şcoala. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu obligat să fac ceva. Am învaţat cât am vrut, ce am vrut. Am terminat Conservatorul şi cred că nu trebuie să mai adaug nimic. Nu trebuie să te transformi într-o maşină. Dacă uiţi că ai o viaţă de trăit, o iei razna.” Asta ne invata mereu…sa traim si sa fim oameni.
Nu s-a oprit doar la muzica cantata pe scena si a devenit si dj. A debutat in orasul natal în martie 2001 si de cativa ani activeaza cu succes la Rock Fm (unde are emisiune de luni pana joi de la 18 la 22…dar sigur stiati).
Daca vre-ti sa stiti cateva din pasiunile lui iata :
Prefera bucataria romaneasca si nu bea alcool( doar apa plata , ceai sau sucuri naturale).
Muzicienii preferati: Bruce Dickinson, Rob Halford, David Coverdale, Cristi Minculescu, John West, Steve Vai, Joe Lynn Turner, Michael Kiske, Adi Igrisan, Paul McCartney, Jerry Lee, Elvis.
Actori preferati: Toma Caragiu, Gheorghe Dinica, Dem Radulescu, Amza Pellea, Puiu Calinescu, Stan si Bran, Al Pacino, Robert DeNiro
Sporturi preferate: fotbal, strongest man, K1
Tv shows: Married with children, M.A.S.H., Seinfeld
Poate nu stiati dar a scris si doua carti pe care din pacate nu le-am citit dar promit ca o voi face (daca le gasesc undeva). Anul 2006 aduce prima carte semnata Alin Dinca: “Ingerul fara nume”. Succesul de care se bucura conduce la aparitia celei de-a doua carti – “Ingerul meu nenascut – Cand totul moare”.
Este foarte apropiat de fani. Nici nu mai pot sa numar de cate ori am auzit la concerte oamenii strigand ”pentru noi sunte-ti doar voi”, iar fan-clubul trupei ‘‘Scandalagii” sunt mereu cu ei in concerte participand activ si la diverse evenimente legate de tot ce inseamna Coiotu si Trooper (cel mai mult le place sa le faca surprize celor din trupa ori de cate ori se iveste ocazia). Pagina oficiala a grupului e plina de discutii care pornesc de la orice si ajung oriunde…..(afli daca ai rabdare sa citesti…ha ha).
Alaturi de prieteni mereu la bine si la greu. Pot spune din proprie experienta ca este un om deosebit din toate punctele de vedere. Vrei un sfat, te asculta si te indruma cum poate mai bine; te plangi, te incurajeaza; ai o bucurie, o realizare si vrei sa o impartasesti cu el, e acolo langa tine si se bucura cu tine si iti doreste sa fie si mai bine. Chiar zilele trecute eram suparata, dezamagita si i-am scris ce ma doare stiind ca va raspunde cu ceva care-mi va aduce alinare (alin-are….cred ca va-ti prins ca insusi numele lui arata ca este omul potrivit sa dea sfaturi bune), si asa a fost.
Daca nu va-ti plictisit pana cum as mai putea sa scriu cate ceva.
Glumeam. Coiotu este..cum se zice…”mare om, mare caracter” si cu asta am incheiat scurta trecere in revista a vietii lui Alin Dinca.
Mai vreti?…Coiotuuuu…interviu te rog.